Notariatele publice de azi, loca credibilia din perioada medievală

Locurile de adeverire, cunoscute şi sub denumirea de locuri de depunere de mărturie (în limba latină loca credibilia/authentica/testimonialia), au îndeplinit în perioada medievală, rolul notariatelor publice de astăzi.

Ele erau, în realitate, acele organisme ecleziastice, capitluri şi conventuri care, începând cu prima jumătate a secolului al XIII-lea la cererea părţilor sau pe baza unui mandat oficial, au elaborat diplome cu autenticitate publică.

Capitlurile şi conventurile au fost numite locuri de adeverire (loca credibilia) după funcţiile lor, deoarece ele emiteau documente de autenticitate publică prevăzute cu sigiliul lor (sigillum authenticum).

Capitlurile catedrale (capitulum cathedrale) şi cele colegiale (capitulum collegiale) care au funcţionat pe lângă sediile episcopale şi conventurile diferitelor ordine religioase erau cele mai renumite locuri de adeverire.

În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea răspândirea scrisului în cazul oficiilor comitatelor şi a celor orăşeneşti a diminuat treptat importanţa locurilor de adeverire. După anul 1858 temporar, iar din 1874 definitiv, competenţa locurilor de adeverire a fost preluată de instituţia notariatului public.

Dintre capitlurile şi conventurile din ţinuturile Transilvaniei acelor vremuri menţionăm pe cele din: Alba Iulia, Turda, Cluj-Mănăştur, Oradea, Cenad, Satu Mare.

La Alba Iulia sunt păstrate şi gestionate părţi însemnate din arhivele Capitlului catedral din Alba Iulia şi a Conventului benedictin din Cluj-Mănăştur.

Patrimoniul Bibliotecii Batthyaneum la un prim click distanță (documente de arhivă istorică cu acces online gratuit).

Capitlul din Alba-Iulia folosea o pecete ovală pentru privilegii, iar pentru actele de mai mică insemnătate o pecete rotundă, ambele înfäţisindu-1 pe Sf. Mihail, patronul bisericii Transilvaniei în luptä cu balaurul. Ambele poartä inscriptia: Sigillum capituli ecclesie Transsilvane [Pecetea capitlului bisericii Transilvaniei].

Conventul din Cluj-Mănăştur avea o singură pecete, rotundă, a cărei cea mai veche variantă prezintä tipul unei monede din vremea lui Bela al III-lea; variante de mai tirziu (chiar şi după reinnoirea gravurii ei, la începutul secolului al XV-lea) infăţişează pe fecioara Maria, patroana conventului, în cadrul unui altar gotic. Legenda: Sigillum conventus beate Marie virginis de Colosmonustura [Pecetea conventului fericitei fecioare Maria din Cluj- Mănăştur] .