Conform Biroului Internațional pentru Expoziții, organizația interguvernamentală cu sediul la Paris care supraveghează și reglementează expozițiile internaționale, o expoziție (Expo) este ”un eveniment global care qre în vedere educarea publicului, diseminarea inovațiilor, promovarea progresului și întărirea cooperărilor. Este organizată de către o țară gazdă care invită să participe alte țări, companii, organizații internaționale, sectorul privat, societatea civilă și publicul în general.”

Este cunoscut faptul că expoziții / târguri la o scară mai mică (la nivel de monarhii, regate, ….) au mai fost organizate în lume încă începând din perioada medievală – târgurile comerciale hanseatice organizate în diferite orașe europene de pe valea Rin-ului, Flandra și Anglia sau expoziția de la Luvru din 1699, dar parcurgerea celor 170 de ani de expoziții cu adevărat universale cu siguranță poate să ofere o fascinantă, dar mai ales complexă incursiune în lumea pașilor făcuți în direcția globalizării și promovării reușitelor și succeselor naționale toate pentru progresul umanității.

Începând cu Marea Expoziție a Lucrărilor de Industrie a tuturor națiunilor de la Londra, considerată prima expoziție universală, desfășurată în perioada 1 mai – 15 octombrie 1851 și încheind cu recenta, încă în desfășurare Expoziție universală din Dubai, 1 octombrie 2021 – 31 martie 2022 putem cunoaște istoria extrem de atractivă și de dinamică a evoluției societății și comunităților umane.

Expozițiile, prezentările mondiale la începuturi, nu au fost denumite întâmplător ”exposition universelle” (expoziții universale), deoarece scopul lor primar a fost acela, pe care deja la prima ediție – Londra 1851, inițiatorul acesteia prințul consort Albert (soțul reginei Victoria) l-a formulat și anume ca tot ce se produce în lume și care servește progresului umanității să poată fi vizualizat/vizitat într-un singur loc, atât de către cei interesați la modul general, cât mai ales de specialiștii din domeniile specifice.

Expozițiile universale au avut efecte multiple și diverse atât în plan economic, cît și în cel social și cultural la nivelul societății umane.

Pe lângă susținerea și dezvoltarea a ceea ce însemna cultura consumului în rândul oamenilor, aceste evenimente mondiale au avut un impact și au creat premizele pentru conștientizarea valorii și valorificarea conștientă a valorilor patrimoniului cultural universal la un nivel necunoscut până atunci.

Însă ce au reprezentat și reprezintă aceste expoziții pentru patrimoniul cultural în general ?

În primul rând au creat și creează oportunități pentru cunoașterea / valorizarea / aprecierea universală a patrimoniului cultural național, regional.

Au fost organizate cu o largă participare internațională, primele contacte și interacțiuni deschise, publice între diferiți creatori și posesori de valori de patrimoniu cultural.

Aceste expoziții universale ofereau și oferă ocazia exprimării și afișării, cât mai elocvent posibil, în contact direct cu vizitatorii a cât mai multor caracteristici și rarități ce țin de identitatea națională în peisaj global.

De cele mai multe ori aceste expoziții au reprezentat pentru patrimoniul cultural și tot atâtea oportunități pentru a atrage atenția și asupra nevoi de a introduce, actualiza și îmbunătății cadrul legislativ specific național, precum și modul de aplicare a acestuia în practica gestionării patrimoniului cultural.

În prezent rolul și impactul pe care îl are și îl poate avea patrimoniul cultural în dezvoltarea comunităților reprezintă aspecte încă diferit percepute de către factorii și actorii direct și indirect implicați atât la nivel mondial, cât și la nivel european, dar mai ales național.

În volumul Enrichissement, sociologii francezi Luc Boltanski și Arnaud Esquerre (2017)

teoretizează chiar modul în care trecutul a devenit o resursă cu valoare economică în capitalismul târziu, precum sunt utilizate în prezent în regiunile franceze discursurile privind conservarea patrimoniului ca instrumente pentru planificarea teritorială și dezvoltarea locală.

Într-un asemenea context nu pot fi ignorate la nesfârșit nici o serie de evidențe locale cu privire la gestionarea valorilor de patrimoniu cultural de importanță strategică pentru dezvoltarea României, ca țară cu o identitate culturală puternică dar încă în mare parte ignorată și insuficient valorificată.

Institutul Batthyany, în prezent Filiala Biblioteca Batthyaneum / Biblioteca Națională a României a participat la Expoziția Universală de la Paris din 1900.

INSTITUT BATTHYÁNY, à GYULAFEHÉRVÁR

Institutul Batthyany, în prezent Filiala Biblioteca Batthyaneum / Biblioteca Națională a României a participat la Expoziția Internațională a cărții și graficii (prima și ultima expoziție mondială a cărții), Leipzig 1914

BATTHYANY – INSTITUT, in GYULAFEHERVAR, i. UNGAR

Bibliografie:

Demy, Adolphe, 1907, Essai historique sur les Expositions universelles de Paris. Paris : Librairie A. Picard                                                                                                

Boltanski, Luc and Arnaud Esquerre, 2017, Enrichissement : Une critique de la marchandise. Paris : Gallimard                                                                                 

Vitanos, Claudiu Alexandru, 2011, Imaginea României prin turism, târguri și expoziții universale, în perioada interbelică, București: Editura Mica Valahie

The Great Exhibition of 1851: Global Culture and Industry Comes to London  

Marea Expoziție a Lucrărilor de Industrie a tuturor națiunilor

World Expo Quick List – World’s Fairs in History

www.bie-paris.org